Persoana impozabilă

Persoana impozabilă

Corecta identificare a „persoanei impozabile” este esențială, întrucât persoana respectivă are obligația legală principală de a calcula și de a colecta TVA‑ul pentru operațiu­nile impozabile pe care le desfășoară și de a calcula TVA‑ul aferent achi­zițiilor efectuate pentru realizarea operațiunilor sale economice. Așa cum menționam, este una dintre cele patru condiții legale cumulative analizate pentru a stabili dacă, pentru o operațiune economică, este obligatorie calcularea TVA-ului.

Art. 9 din Directiva 112 definește persoana impozabilă astfel:

„(1) «Persoană impozabilă» înseamnă orice persoană care, în mod independent, desfășoară în orice loc orice activitate economică, indiferent de scopul sau rezul­tatele activității respective.

Orice activitate a producătorilor, comercianților sau persoanelor care prestează servicii, inclusiv activitățile miniere și agricole și activitățile prestate în cadrul profe­siunilor liberale, este considerată «activitate economică». Exploatarea bunu­rilor corporale sau necorporale în scopul obținerii de venituri cu caracter de conti­nuitate este de asemenea considerată activitate economică.

(2) Pe lângă persoanele prevăzute la alineatul (1), orice persoană care, în mod ocazional, livrează un mijloc de transport nou, expediat sau transportat clientului de către vânzător sau client sau în numele vânzătorului sau al clientului la o destinație situată în afara teritoriului unui stat membru, dar pe teritoriul Comunității, este consi­derată o persoană impozabilă”.

În legătură cu persoana impozabilă, în art. 266 alin. (1) C.fisc. sunt incluse următoarele definiții ce nu se găsesc în Directiva 112:

1. persoana impozabilă;
2. persoana juridică neimpozabilă
3. persoana parțial impozabilă;
4. persoana.

Analizând logic și sistematic normele fiscale, rezultă că legiuitorul a considerat necesare aceste definiții, întrucât cele prevăzute în art. 7 C.fisc. nu sunt aplicabile în materia TVA, fiind expres menționat în acest articol că definițiile din art. 7 nu se aplică Titlurilor VII și VIII.

Formele persoanei impozabile

Dacă, în cazul impozitelor directe anterior analizate, se menționează în mod expres în Codul fiscal noțiunea de „contribuabil”, în materia impozitelor indi­recte, inclusiv a TVA-ului, nu există conceptul de contribuabil, ci de „persoană impozabilă”.

Persoana impozabilă poate fi oricine poate desfășura o activitate economică, de o manieră independentă și în mod continuu, respectiv:

1. o persoană fizică;
2. o persoană juridică;
3. un grup de persoane fizice sau juridice;
4. o instituție publică;
5. o altă entitate juridică.

Fiind o prevedere comună în art. 9 alin. (1) din Directiva 112 pe care statele membre trebuie să o aplice uniform, interpre­tarea conți­nutului acestei noțiuni a fost reali­zată de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene în mai multe cauze.

Activitatea economică

Un aspect important de clarificat de către CJUE legat de „persoana impo­zabilă” este acela că acest tip de persoană este definită prin raportare la „activitatea economică” pe care o desfășoară persoana respectivă, astfel:

„27. În măsura în care instanța de trimitere vizează, în textul primei întrebări, noțiunea de «activitate economică», trebuie amintit că, potrivit articolului 9 alineatul (1) primul paragraf din Directiva TVA, «persoană impozabilă» înseamnă orice persoană care, în mod independent, desfășoară în orice loc orice activitate econo­mică, indiferent de scopul sau rezultatele activității respective. Conform articolului 9 alineatul (1) al doilea paragraf prima teză, orice activitate a producătorilor, comer­cian­ților sau persoanelor care prestează servicii, inclusiv activitățile miniere și agri­cole și activitățile prestate în cadrul profesiunilor liberale, este considerată «acti­vitate economică».

28. Or, potrivit unei jurisprudențe constante, o activitate poate fi calificată drept activitate economică, în sensul articolului 9 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva TVA, numai dacă corespunde uneia dintre operațiunile vizate la articolul 2 alineatul (1) din Directiva TVA (Hotărârea din 15 aprilie 2021, Administration de l’Enregistrement, des Domaines et de la TVA, C‑846/19, EU:C:2021:277, punctul 32, precum și jurisprudența citată)”.

În art. 269 alin. (2) C.fisc., similar cu art. 9 alin. (2) parag. 2, se prevede că sunt incluse în categoria de activitate economică următoarele tipuri de activități:

1. activitățile producătorilor;
2. activitățile comercianților;
3. activitățile prestatorilor de servicii;
4. activitățile extractive;
5. activitățile agricole;
6. activitățile profesiilor liberale sau asimilate acestora;
7. activitățile care presupun exploatarea bunurilor corporale sau necor­­porale în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate.

În interpretarea dispozițiilor art. 9 alin. (1) din Directiva 112, Curtea a statuat deja că în sfera de aplicare a TVA‑ului este inclusă orice activitate economică, indife­rent de scopul sau rezultatul activității și indiferent de obiectul tranzacției respective.

Sunt excluse doar activitățile econo­mice care au ca obiect bunuri care nu se află în circuitul civil. Această regulă este pe deplin susținută și de dispozițiile art. 1229 C.civ., care stipu­lează că pot face obiectul unei prestații contractuale doar bunuri din cir­cuitul civil. În mai multe decizii, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut că nu există o restricție a scopului activității economice din punctul de vedere al eticii sau moralei, ci doar o restricție legată de includerea bunurilor sau serviciilor în circuitul civil.