Din perspectivă constituțională, orice persoană are obligația de a contribui la cheltuielile publice prin impozite și prin taxe [art. 56 alin. (2) din Constituție]. Această obligație este concretizată prin sistemul fiscal, care stabilește tipurile de impozite, taxe sau contribuții datorate în condițiile legii fiscale, respectiv ale Codului fiscal și ale Codului de procedură fiscală.
În ceea ce privește impozitele și taxele locale, art. 139 alin. (2) din Constituție prevede: „Impozitele și taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau județene, în limitele și în condițiile legii”.
Impozitele și taxele locale sunt reglementate de Codul fiscal, care prevede categoriile, precum și condițiile legale privind contribuabilii, modul de calcul, cotele maxime, declararea și plata acestor obligații fiscale.
În art. 454 C.fisc. sunt prevăzute următoarele impozite locale:
- impozitul pe clădiri și taxa pe clădiri;
- impozitul pe teren și taxa pe teren;
- impozitul pe mijloacele de transport;
- impozitul pe spectacole.
Taxele reglementate de Codul fiscal sunt:
- taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor și autorizațiilor;
- taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă și publicitate;
- taxele speciale;
d)alte taxe locale.
Obligațiile fiscale locale sunt supuse, din punctul de vedere al dreptului procedural fiscal, acelorași reguli ca și obligațiile fiscale datorate bugetului de stat incluse în Codul de procedură fiscală.
În conformitate cu dispozițiile Codului administrativ, autoritățile deliberative ale administrației publice locale, respectiv consiliile locale și consiliile județene, au dreptul de a aproba, prin hotărâri, impozitele și taxele locale datorate bugetelor locale, în condițiile și limitele prevăzute de Codul fiscal.
Aspectele prezentate sunt analizate pe larg în lucrarea M. Crăciun, Drept fiscal, Editura Solomon, București, 2026.
