Cooperarea administrativă fiscală atât la nivel internațional cât și între statele membre ale Uniunii Europene este considerată una dintre măsurile necesare și utile pentru combaterea evaziunii și fraudei fiscale.
Pe baza studiilor efectuate de către OCDE, s-a ajuns la concluzia că este deosebit de important pentru statele moderne și democratice să existe o procedură prin care se realizează schimbul de informații fiscale între state.
Astfel, în anul 2006, Comitetul de Afaceri Fiscale din OCDE a aprobat un manual privind schimbul de informaţii, care este pus gratuit la dispoziția statelor pentru a se documenta cu privire la regulile acestui sistem. Schimbul de informații între state poate interveni fie în situația în care un stat solicită informații pentru a aplica prevederile unei convenții de evitare a dublei impuneri, fie în situația în care un stat are nevoie de informații pentru a aplica legislația fiscală națională.
Temeiul juridic pentru a se realiza schimbul de informații a variat de-a lungul timpului, între acestea, cele mai importante sunt convențiile de evitare a dublei impuneri semnate bilateral de state, în care sunt incluse prevederi exprese privind schimbul de informații între statele semnatare. Ulterior, au fost adoptate și acte juridice internaționale, convenții multilaterale, prin care se instituiau astfel de obligații între statele semnatare.
În mod concret, schimbul de informații fiscale poate fi realizat în una dintre următoarele forme:
- la solicitarea expresă a autorității fiscale (schimba de informații la cerere), care poate interveni ori de câte ori o autoritate fiscală dintr-un stat are nevoie de informații punctuale cu privire la un contribuabil, resortisant al altui stat;
- schimbul de informații automat, care intervine atunci când se transmit seturi de informații generale despre persoane nerezidente care obțin venituri dintr-un alt stat, de genul dobânzi, dividende, redevențe sau pensii, pe baza unor convenții multilaterale;
- schimb de informații spontan, care presupune că autoritatea fiscală dintr-un stat a obținut informații fiscale relevante despre un rezident al altui stat și consideră că acele informații sunt importante și le transmite, din proprie inițiativă, către autoritatea fiscală din statul de rezidență;
- inspecții fiscale simultane, care presupun acorduri de cooperare între state, astfel încât să se realizeze un control fiscal cu privire la un anumit contribuabil, în două sau mai multe state. Astfel de inspecții simultane sunt utile în cazul verificărilor privind dosarul prețurilor de transfer sau a unor cazuri de evaziune fiscală transfrontalieră. OCDE a elaborat un model de acord între state, care se poate utiliza în cazul unor inspecții fiscale simultane;
- verificări directe ale reprezentanților autorizați ai unei autorități fiscale într-un alt stat, care implică ca un angajat al autorității fiscale să fie împuternicit expres să facă verificări, dar și acordul expres al statului, respectiv autorității fiscale, unde se efectuează verificarea;
- schimbul de informații la nivelul unui domeniu de activitate, care se poate realiza atunci când reprezentanții autorităților fiscale stabilesc să comunice informații generale cu privire la sectoare de activitate în care apar anumite fenomene care pot afecta plata impozitelor către bugetele de stat. Exemple în acest sens sunt schemele de operare financiară, de tip carusel, care încă există în Uniunea Europeană.
Din perspectiva modalității de reglementare în Uniunea Europeană, trebuie avut în vedere că statele membre au agreat două seturi de instrumente, și anume un set de acte normative, prin care s-a statuat asistența reciprocă în ceea ce privește stabilirea veniturilor publice, adică dreptul material fiscal, și un set privind asistența reciprocă în domeniul colectării veniturilor publice (parte a dreptului procedural fiscal).
